Feeds:
Posts
Comments

Daca tu visezi mult iar cei din jurul tau rad de visele tale…daca tu poti atinge stelele…si ceilalti te privesc ca pe un nebun…daca cineva ti-ar spune s-o lasi cu dorul mai moale, ca nu-ti face bine… daca cineva ti-ar raspunde cu raceala la caldura vorbelor tale …daca tu iubesti atat de mult incat fiecare zi e plina de soare …iar fericirea ta intreaba …de cei din jurul tau se tem sa traiasca?…daca stam trantiti pe iarba de ce nu vedem verdele ei?…imi place ploaia pentru ca ma face frumoasa si lacrimile ei imi lipesc rochia de trup… dansez si rad… daca in noaptea asta ai trai nebuneste o clipa, ce mi-ai descrie in cuvinte?


Gandurile mele parca sparg linistea din camera. Simt nevoia sa respir aerul curat al diminetii. Ciripitul zglobiu al robinului care vine in fiecare zi la fereastra camerei mele imi aduce un suras pe fata. Este o zi frumosa, ca toate celelalte. Iti aud respiratia usoara. Inchid ochii si te vad. Nu stiu de ce fac asta. Este suficient doar sa ma intorc si sa te vad.

In nari port mirosul tau. Toata pielea mea este impregnata cu tine. Iti vad cum mana ta ma cauta in pat. Tresar. Nu stiam ca faci asta. Somnul tau este linistit ca al unui copil. Zambesti in somn. Oare ce visezi?  Zambesc, amintindu-mi de jocul nostru. Tu visezi si eu iti spun ce ai visat.

Mana mea se indreapta spre camera de fotografiat. Incep sa-ti fac fotografii. Nu mai stim numarul lor. Camera este plina cu chipul tau… in orice loc imi intorc privirea … ochii mei intalnesc ochii tai atat de patrunzatori si negrii.

Iti privesc corpul lung si frumos care imbie sa fie iubit. Patul rascolit aminteste de o noapte fierbinte de amor. Te privesc cu dragoste si tristete. . Inima mea se infioara de cate ori iti simte tresarirea corpului. In lipsa mea, imbratisezi cu putere perna. Eu stiu ce nu stii tu acum. Va veni o zi in care eu voi pleca iar tu nu vei intelege de ce fac asta.

privirea imi aluneca spre fotografia noastra. Nu-mi vine sa cred ca a trecut 1 an. Acum 1 an in viata mea ai intrat ca o furtuna. Nu am stiut atunci cine esti si cum imi vei schimba intreaga viata. Chiar si acum sunt uimita de faptul ca te-am regasit dupa atata timp.

Stiu ca te iubesc.. dar nu ti-am spus-o niciodata. Dar sunt convinsa ca stii asta. Privirea mea iti mangaie ca o aripa de fluture chipul. M-am indragostit.. de fapt reindragostit de ochii tai din prima clipa cand te-am vazut. Nu frumusetea ochilor tai negrii m-a impresionat ci expresivitatea lor. Gandurile mele se intorc in trecut.

– La ce te gandesti? Esti foarte ingandurata…

Buna dimineata, iubitule.

Mainile tale ma trag spre tine, intr-o imbratisare calda si plina de dragoste. Imi e in fiecare zi dor de tine. Imi place cum ma alinti. Imi place sa ma trezesc in fiecare dimineata langa tine si sa-ti vad ochii tai care spun atat de mult. In fiecare zi gasesc in ei o poveste noua O caldura care ma face aproape sa lesin imi cuprinde tot corpul. De cate ori ne privim in ochii stim ce gandim unul despre celalat. Zambesc.

Acum la ce te gandesti? buzele tale se strivesc de ale mele. Spune-mi! Eu ma alint in continuare in bratele tale…

-Mi-am amintit de ziua cand te-am cunoscut. Dupa ce ne-am despartit, cateva zile am umblat nauca. Aveam impresia ca esti in mintea mea si-mi citesti fiecare gand. M-am speriat atunci. Chiar am fost convinsa ca stii tot ce gandesc.

-Atunci uita-te in ochii mei acum.. si lasa-ma sa-ti citesc gandurile si tu citeste-le pe ale mele.

Gura ta imi cuprinse intr-o imbratisare dulce buzele mele flamande de tine. Mana ta aluneca spre sanul meu si-l cuprinse ca intr-un caus.


In sfarsit avem putin timp liber si pentru noi. Cine suntem?.. aproape ca nu ne cunoastem si chiar nu conteaza. Conteaza doar ce simtim. Nu ma interseaza ce va fi dupa.. sau daca va fi ceva. Conteaza doar momentul. Iar momentul este fierbinte si sublim. Nu stiu ce simti tu, banuiesc doar.. esti plin de dorinta ca si mine. Eu simt  caldura care-mi inunda corpul. Te doresc.

Simt mainile tale puternice cum alearga pe corpul meu. Ma strang, ma dezmiarda, ma apasa. Buzele tale se frang de ale mele. Nu se aude nimic decat rasuflarea noastra fierbinte si intretaiata de gemete. Limba ta are un efect miraculos asupra mea, ma calmeaza si uit total unde ma aflu.

Buzele tale sunt atat de fierbinti, limba ta ma cauta, alearga dupa limba mea. Gura ta imi soarbe gafaielile. Suntem impletiti in jurul celuilalt. Imi place sa-ti simt corpul puternic lipit de al meu.

Raman goala.. imi place cum ma alinti…cum ma privesti…te simt puternic. Esti puternic.

Desfac picioarele sa ma desfat in mangaierile tale fierbinti. Degetele tale umbla in sus si in jos prin poarta larg deschisa intre picioarele mele. Degetul poposeste pe clitoris si il alinta suav, ca intr-un joc de copil ce acum descopera o noua jucarie. Imi tin respiratia, si degetul tau intra si iese din mine provocandu-mi ameteli magice. Nu spunem nimic, tacem malc imbatati de extaz.

E atat de bine cand simt miscarile lascive ale corpului tau. Imi place sa te vad. Te simt in mine total. Mintea mea este goala.. nu exista decat placere..imi musc buzele.. as vrea sa nu se termine niciodata.

E atat de bine cand simt pasmele patrunderii.. si vreau mai mult si mai mult .. si mai tare.. si mai repede si mai puternic…primesc cu placere tot ce-mi oferi..

ahh.. ahhh.. se aud doar gafaielile noastre si clipocelile care vin dintre picioarele mele.

impinge.. mai tare si mai tare.. vreau sa te aud gemand .. nu poti sa-ti arat extazul pe care mi-l provoci.

spamul unirii este maxim… usor, usor miscarile noastre se potolesc.. ramanem imbratisati…imi place sa te miros.. sa te simt cum vibrezi in continuare inauntrul meu…

este atat de bine… am gasit fericirea totala.. nu ma mai interseaza  nimic…

sunt rosie la fata.. imi strang usor hainele.. ma privesc in oglinda.. si vad chipul unei femei care a facut dragoste cu un barbat minunat…

te privesc cum iti savurezi tigara linistit

ne mai furam un sarut la plecare…


Si pe mine m-au speriat vorbele lui: “este singur”. Stiam ca stie mai multe decat mine. Despre mine? stiam doar ca simt. Cred ca ti-am povestit de zeci de ori cat de dureros este acest sentiment. Sa simti emotii, senzatii, sa traiesti o viata care nu este a ta. Sa presimti.. fara sa ai nimic palpabil.. fara sa poti face ceva.

M-au speriat cuvintele tale… care, de fapt imi confirmau ceea ce stiam de mult timp.. tot iti spuneam, dar tu negai cu incapatanare. Ti-am spus ca te schimbi.. te privesc de atata timp…stiu cine erai atunci cand ne-am cunoscut…stiu cine esti acum..din pacate esti foarte departe de cel pe care il stiam. Esti departe de tine… stiu ca nu-ti este bine.. si stiu asta de foarte mult timp..

Ti-am povestit multe, dar nu ti-am spus niciodata de ce iubesc copacii. Pentru mine copacii sunt vesnici si ma uimesc de fiecare data. Am un copac al meu preferat. L-am botezat “copacul dragostei”. Este plin de flori roz, il iubesc pentru felul in care ma face sa ma simt. Sunt fericita de cate ori il vad. Il stiu de ani de zile. Si ma uimeste in fiecare zi cu diversitatea lui.

Tu esti un astfel de copac.. pe care-l iubesc si care ma fascineaza.

De cate ori nu ai mers in parc si ai strivit sub pantof frunzele cazute. Poate, a fost vreodata o frunza speciala care ti-a atras atentia.. te-ai aplecat si ai luat-o sau pur si simplu ai trecut pe langa ea. Cred ca asa sunt si oamenii. In fiecare zi, intram in contact cu zeci de oameni.. dar nu ne oprim in loc pentru fiecare…Sunt oameni care ne raman in minte si in suflet pentru totdeauna, pe langa care nu am putea trece nepasatori.

Un astfel de om esti tu.

Ti-am spus o data, ca mi-a fost dor de tine. Dar nu stiam de unde vine dorul asta, de ce este si de cand este. Dar este un dor pe care-l port in mine de foarte mult timp. De cat timp? Nu stiu exact.. poate de sute de ani…

Evident ca exista momente fericite, vin si furtuni dar, dupa fiecare furtuna iese intotdeauna soarele.

Imi plac oamenii. Imi place sa-i vad.. ma uit la fetele lor.. la felul in care vorbesc in care zambesc, in care se imbraca.. cum merg pe strada…

Duminica m-am uitat la hartiile raspandite in toata camera. De fapt… erau gandurile mele. Citind ziarele on line am vazut un anunt. Erau scriitori care plateau pentru povesti, povesti de viata.  Am citit de cateva ori anuntul.. fiind tentata sa trimit povestea mea. Evident ca nu ma interesau banii…

As fi vrut sa povestesc cuiva… La un moment dat am crezut  ca eu nu o pot scrie. Ca nu as putea fi atat de obiectiva. Dar pana la urma nici nu trebuie sa fiu obiectiva.. trebuie sa scriu doar despre ce simt.

Povestea asta nu a inceput acum 7 luni, sau acum 1 an. Noi trebuie sa facem acum finalul unei povestii incepute cu foarte multi ani in urma.

Atunci eu eram un pictor nebun, nebun din dragoste. Cu inima si mintea imbibate de alcool si tigari. Un pictor nebun in cautarea sufletului pereche.. a femeii unice, de care sa se indragosteasca. Pe care in cele din urma o gaseste.. o picteaza.. si din cauza nebuniei si a haosului care era in viata lui.. nu realizeaza ca in sfarsit a gasit-o pe EA. Si o lasa sa plece.. lasand un gol in urma plecarii ei.

Sufletul lui nelinistit si nebun nu-si poate gasi linistea asa ca isi continua goana nebuna in alte si alte vietii.. facand aproape aceleasi greseli care-l ingenuncheaza.

Iti amintesti cum te-am cunoscut? Sunt convinsa ca da. Iti amintesti ca la putin timp dupa ce ne-am cunoscut ti-am povestit despre cartea la care lucrez. Si m-ai ascultat cu foarte mare atentie. Nu am mai scris de atunci nici un rand, am recitit cele scrise. Am foarte multe amintiri din trecut si din viitor. Asa ca de teama de a nu le pierde am facut ce face orice scriitor. Le asterne pe unde se nimereste: un petec de hartie, un mesaj sau un gand povestit unui necunoscut.

M-am reintors la povestea mea inceputa acum aproape un an de zile. Intre timp am scris foarte mult si despre foarte multe.

Stii de ce m-am reintors la poveste? Acum cateva minute ti-am spus, ca sper sa fie cartea pe care mi-am dorit toata viata mea sa o scriu.

Dar nu e adevarat.. scriu pentru a nu uita tu. Vreau sa o citesti.. ca sa-ti reamintesti de tine. Ti-am spus de sute de ori ca sunt fericita sau ca ma inspiri. Dar nu ai stiut niciodata sau poate nu ai crezut niciodata… ca m-ai facut sa si plang.  Si nu am plans niciodata pentru mine…am plans pentru tine intotdeauna.

Mi-am amintit, ca atunci cand eram pictor si te-am intalnit pentru prima data, erai de o puritate desavarsita. Puritatea ta, am pus-o pe panza. M-ai facut celebru si fericit. Dar eram destul de arogant… si in nebunia succesului am uitat pentru moment de tine. Nici nu am stiut atunci ca ma iubesti. Ti-am promis ca voi avea grija de tine si nu am facut-o. Am plecat si te-am lasat sa pleci.

Intre timp, am evoluat si am crezut ca am invatat din greselile trecutului. Ca acum sunt un om mai bun si mai intelept. Poate ca nu sunt atat de intelept pe cat imi doresc sau pe cat am crezut ca sunt. Se pare, ca urmele vanitati inca exista in mine.  Nu stiu, daca tu mi-ai inteles cu adevarat “plajele mele” sau cat de largi sunt ele.

Dar stiu ca exista adevar absolut ca si rau absolut.  Dar nu il percepem intotdeauna asa cum trebuiepentru ca suntem influentati de tot ce ne inconjoara.

Aceasta poveste de fapt nu este pentru mine. Eu sunt doar un instrument in calea uitarii sau mai degraba un instrument care te ajuta sa te descoperi pe tine.

Eu trebuie sa scriu pentru tine: ca sa nu uiti cine esti, de unde vii, unde te duci si care iti este scopul tau in viata.

Te-am pictat o data, mi-ai salvat o data viata, acum te scriu! In felul asta ma vei ajuta sa-mi inchei menirea mea in aceasta lume si sa plec mai departe.

unei muze


de cate ori ma inspirai ma apucam cu mare placere de scris. Aproape ca intram in transa.

De foarte multa vreme, nu am reusit sa mai scriu nici macar un rand. Sufletul meu e gol, mintea mea e ravasita.  Muza mea nu ma inspira. Poate nici nu m-ai crezut cand ti-am spus ca esti muza mea. Dintotdeauna povestile au un inceput si un sfarsit. Cand eram copil citeam mii de povesti. Toate povestile sunt pline de talc. Eroii lor trec prin tot felul de intamplari care le pun la grea incercare, curajul, demnitatea, frumusetea fizica dar mai ales cea sufleteasca. Aproape toate povestile sunt violente. Exista intotdeauna personajul negativ si personajul pozitiv. Stateam cu sufletul la gura sperand ca adevarul si binele sa invinga. Aproape toata povestea demonstra ca minciuna, rautatea, invidia, geloziile sunt cele care triumfa. Nu pot uita suferintele, prin care treceau, lacrimile care inundau fata si sufletul personajelor pozitive. Dar, dupa multe piedici si greutati personajul care era calauzit de dragoste, curaj si adevar castiga. Si eram tare fericita.

Azi. Azi pentru mine a fost o zi plina de dezamagiri,  dintr-o data mi-am amintit chipul unei fetite de 5 ani. Si felul in care imi cerea ajutor de cate ori ma vedea. Nu am sa pot uita niciodata sufletul disperat al acelei fetite. Povestea ei este trista. Un copil abuzat sexual de bunicul ei. Parintii plecati in strainatate. Venea la gradinita. Ochii ei nu se ridicau niciodata din pamant, nu se bucura niciodata de jucariile de care era inconjurata, rasul vesel si cristalin al colegilor ei o lasau rece. Nu radea niciodata. Nici macar nu mai plangea. Isi mototolea rochita si-si privea doar varful pantofilor. Intr-o dimineata ne-am descoperit una pe cealalta. Pentru prima data si-a ridicat capusorul ei balai la auzul vocii mele calde si plina de dragoste pentru ea. Dupa o saptamana a venit la mine fara teama, luand in brate papusica pe care  o daruisem. O papusica la fel de frumoasa ca si ea. Imi zambea de cate ori ma vedea. Asculta cu atentie povestile pe care le citeam copiilor. Incepuse chiar sa invete cateva  cuvinte in limba engleza. Eram fericita.. ca in sfarsit binele , dragostea si curajul ei au invins.

Ca de obicei, m-am dus la gradinita, am facut prezenta si nu am vazut-o. Am intrebat peste tot de ea. Nimeni nu a stiut ce sa-mi spuna. Serviciile sociale nu s-au bagat. Politia nu s-a autosesizat. Dupa o saptamana apare. Ravasita, trista. Poate chiar mai trista decat atunci cand am cunoscut-o. M-am dus la ea si am luat-o in brate. De data asta nu m-a mai privit chiar daca i-am vorbit cald, chiar daca i-am spus povesti, chiar daca am leganat-o ca pe un copil mic.

Atunci am realizat ca povestea ei nu are un final fericit.In momentul in care ne-am luat ramas bun m-a privit. Toata fiinta ei mi-a cerut ajutorul. Nu a scos nici macar un sunet. Dar ochii ei ma imbratisau si ma rugau. M-am dus la ea si i-am promis ca nu o sa mai las pe nimeni sa-i faca rau. In clipa aia am luat hotararea sa o infiez. Eram singura sansa pentru copilasul ala chinuit. A venit la mine, mi-a luat mana in manuta ei si a pus-o in dreptul inimi. Si mi-a multumit. Eu i-am luat manuta, i-am pupat-o si i-am promis ca totul o sa fie bine.

A fost ultima oara cand am vazut-o. Nu am reusit sa mai ajung la ea. M-am luptat cu un sistem corupt, cu oameni fara suflet, cu indiferenta, rautate, ipocrizie. Am aflat ca parintii au venit sa o ia cu ei. Nu am crezut asta niciodata. Da. Aceasta poveste este o poveste in care dragostea, bunatatea si adevarul nu inving. O poveste fara final fericit.

Chipul blond si pur al fetitei mi-a amintit de micuta sirena. Micuta sirena se indragosteste de print. Il salveaza de la innec, il duce pe plaja, ea se aseaza pe o stanca si incepe sa cante. Printul isi revine si nu aude decat vocea ei minunata. Se uita dupa ea dar nu o vede pentru ca ea deja era in mare. Dar printul care-si cauta iubirea prin lume se indragosteste de vocea ei si isi da seama ca ea este fata pe care o cauta. Micuta sirena se gandeste sa faca sacrificiul suprem pentru dragostea ei. Asa ca se duce la vrajitoarea marii, care-i promite ca in loc de coada ei de sirena ii va oferi picioare. Dar ii cere in schimb vocea ei minunata. Ea o intreaba ” si cum ma va recunoaste printul? El m-a auzit doar cantand?” Vrajitoarea rade si ii intinde hartia, pe care aceasta o semneaza sperand ca printul sa isi dea singur seama ca ea este fata de care el s-a indragostit si o va saruta astfel vraja rupandu-se. Cei doi se intalnesc, dar printul nu realizeaza ca fata din fata lui este fata de care s-a indragostit pentru ca era muta, nu putea scoate nici macar un sunet. Dar pentru ca totusi a placut-o pentru felul ei de a fi, o ia la palat. Il amuza teribil. A doua zi micuta sirena se duce sa-l vada pe print sperand ca de data asta isi va da seama ca ea este fata pe care el o cauta. Din nefericire printul era langa o fata care avea vocea ei minunata. Vrajitoare cea rea si urata a luat chipul unei fete frumoase si vocea micutei sirene. Ajungand astfel la print prin minciuni si inselatorie, care se pregateste sa se insoare cu vrajitoarea. Finalul este fericit. In ajutorul micutei sirene sar toate vietuitoarele si fac tot posibilul sa impiedice nunta, aratandu-i printului ca este pe cale sa se insoare cu o vrajitoare. O poveste despre adevar, puritate si dragoste care e dominata de minciuna, invidie, inselaciune. Dar in final adevarul invinge. O poveste cu final fericit.

Azi am trait din nou un episod dintr-o poveste. O poveste care a inceput plina de veselie, culoare, rasete, incredere. O poveste care incepea la 6 dimineata de cele mai multe ori. In povestea asta erau 2 eroi:  amandoi pozitivi si plini de viata. Idealisti amandoi si speciali. O poveste in care era doar adevar, caldura, puritate, plina de binele necesar ca ei sa mearga mai departe. Ea crezut in valoarea lui de la inceput. Dar ca in orice poveste dintr-o data apar si elementele negative. Care duc la disensiuni si tensiuni intre cei doi. Nu era razboaiele lor personale. Ea il privea adesea cu inima plina de durere. Dintr-o data minciunile, intrigile, rautatile intervin intre cei doi. Ea isi pastreaza zambetul pe buze sperand ca el sa vada adevarul. Dar el nu a vazut niciodata adevarul chiar, cand el era atat de evident. A disparut caldura, increderea, zambetul, rasetele pline de culoare. Dintr-o data ea din persoanajul  cald si intelept care i-a dat lui incredere in sine, care-i umplea diminetile de veselie, care i-a fost alaturi cand el a avut nevoie, dintr-o data  acel “bine necesar” dispare si devine “nebuna si paranoica”. De ce? Doar pentru ca nu l-a mintit niciodata? Doar pentru ca o intamplare nefericita insotita de o conjunctura nefericita o face sa descopera un lucru ciudat. Ea realizeaza ca este doar un mesager inca o data. Aratandu-i, demonstrandu-i ca cineva din jurul lui ii invadeaza intimitatea si nu iubeste relatia dintre cei doi. El e convins ca ce spune ea este adevarat.. si cu toate astea ii cere ei sa plece. O poveste in care adevarul este invins de minciuna. In care este periclitata o relatie absolut speciala, de care cei doi erau constienti si de care aveau nevoie amandoi. Ea niciodata nu a putut intelege de ce el nu vedea ca toate energiile negative veneau din directia lui. Nu de la el, ci de la conflictele in care el se implica, de la contradictiile dintre ce gandea el despre viata si ce facea el concret cu viata lui. Toate gandurile lui erau minunate .. iar ea nu intelegea de ce totusi viata lui nu era asa cum el si-o dorea.  Povestea nu s-a incheiat. Stiu doar ca in acest moment adevarul nu a castigat si nici intelepciunea. Puritatea pe care cei doi o cautau si exista intre ei a fost poluata. De foarte mult timp a disparut rasul ei, optimismul debordant si increderea. Exista doar un sentiment amar si foarte multa tristete. Ea ca si micuta sirena.. si-a pierdut glasul, dar nu si increderea ca o sa vina ziua in care o sa rada din nou.

In ciuda tuturor disensiunilor dintre ei.. ea nu poate uita privirea lui calda, nu poate uita sufletul lui plin de dragoste, plin de candoare, nu poate uita pasiunea de care el este plin.

Stie ca o sa vina o zi.. in care ei se vor reantalni,se vor imbratisa cu toata dragostea si caldura de care ei sunt capabili.

Micuta sirena nu a murit.. ci doar si-a pierdut glasul. Dar stiu ca povestea asta are un final fericit, care inca nu s-a scris, pentru ca povestea nu s-a terminat. Cei doi au nevoie de liniste si sa reanalizeze ce i-a unit, ce i-a apropiat si ce a facut ca relatia lor sa fie speciala. Si sa invete din fila asta de poveste.

Adevarul, dragostea, binele si puritatea trebuie sa invinga in aceasta poveste.



When you wake up
Turn the radio on
And you’ll hear this simple song

That I made up
That I made up for you

When you’re driving
Turn the radio up
Cause I can’t sing loud enough
Hard these days
To get my message through

If time is all I have
I’ll waste it all on you

Each day I’ll turn it back
It’s what the broken-hearted do
I’m tired of talking to an empty space
Of silences keeping me awake

When you marry
And you look around
I’ll be somewhere in that crowd
Torn up, that it isn’t me

When you’re older
The memories fade
But I know I’ll still feel the same
For as long as I live

But if time is all I have
I’ll waste it all on you

Each day I’ll turn it back
It’s what the broken-hearted do
I’m tired of talking to an empty space
Of silences keeping me awake

Won’t you say my name, one time
Please just say my name

But if time is all I have
I’ll waste it all on you
Each day I’ll turn it back
It’s what the broken-hearted do
I’m tired of talking to an empty space
Of silences keeping me awake

If time is all I have
I’ll waste it all on you

Each day I’ll turn it back
It’s what the broken-hearted do
I’m tired of talking to an empty space
Of silences keeping me awake

Won’t you say my name
When the song is over
artist James Blunt album Some Kind of Trouble